Ploaie în toiul verii
Eram în podul cald şi luminos. Afară se stârnise o ploaie caldă de vară. Cerul părea mai aproape şi plutea peste lucruri un aer blând şi bun. Soarele se vedea printre nori ca o mică minge uşor lucitoare. Stelele încă nu voiau să danseze pe cer împreună cu luna, iar unii oameni, pur şi simplu se uitau, ca mine, la micile picături zburând spre pământ. Alții ieşeau şi se bucurau de ele. Şi pământul se bucura că e stropit în sfârşit, în toiul verii. Iarba şi florile, la fel. Toate păreau să fie mai bine, cu ploaia. Afară se lumină deodată. Pe boltă se putea zări un pod colorat din lumină, la care nu puteai ajunge. Toți copiii ieşiră afară cu ghetuțele lor de cauciuc şi începură să sară bucuroşi în bălțile maroniu-transparente, lăsate de ploaie.